Strabismul este o afectiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele şi unul sau ambii ochi deviază. Principalul semn este lipsa alinierii axelor vizuale ale ochilor, adica un ochi fuge din poziţia normala. Alteori, apar semne indirecte cum ar fi închiderea unuia dintre ochi în lumină puternică, întoarcerea sau înclinarea capului într-o parte. Lucrul acesta poate duce la alta problema de vedere numita ambliopie sau „ochi lenes”. 50% dintre oamenii cu strabism pot avea si ambliopie.
Atunci cand un ochi deviaza, el va trimite semnale mai slabe catre creier si vederea cu acel ochi scade treptat din cauza neutilizarii. Ochiul care priveste drept este folosit preponderent. Cu cât strabismul si ampliopia apar mai devreme, cu atât trebuie intervenit mai rapid, altfel şansele de recuperare a vederii la ochiul slab şi alinierii ochilor scad.
Dupa directia deviatiei, strabismul este de trei tipuri:
- Convergent (ochiul fuge spre interior)
- Divergent (ochiul fuge spre exterior)
- Vertical (ochiul fuge in sus sau in jos)
Strabismul este ereditar, daca unul dintre parinti sau chiar ambii parinti au strabism, atunci este foarte probabil ca aceasta conditie sa fie transmisa si la copii. Strabismul mai poate aparea si datorita suprasolicitarii vederii prin compensarea altei probleme de vedere cum ar fi miopia, hipermetropia, astigmtismul si presbitismul. Hipermetropia este frecvent asociata cu strabismul convergent (un ochi sau ambii fug spre interior, catre nas).
Strabismul congenital apare in primele 6 luni de viata si trebuie abordat inca de la aceasta vârsta, altfel vederea normala nu se dezvolta corect.
Strabismul poate fi tratat cu success daca acest tratament se incepe cat mai devreme, chiar daca copilul are sub un an. Printr-un consult de specialitate si corectia dioptriilor, se poate restitui alinierea ochilor si vederea clara. Strabismul la adulti poate fi de asemenea tratat, prin folosirea de ochelari cu prisme (pentru deviatii minore) sau interventie chirurgicala.
